Connect with us

Stiri Interne

Cum este copilul Adelei Popescu. Cuminte sau nabadaios?

Adela Popescu povesteste cum au decurs primele luni ca si tanara mamica si cum este copilul ei, Alexandru. Vedeta spune cat de cuminte este cel mic, dar si ceea ce il face sa fie mai agitat si nervos. Iata ce spune!

Publicat

pe

Cum este copilul Adelei Popescu. Cuminte sau nabadaios?

Adela Popescu povesteste cum au decurs primele luni ca si mama de baiat. Copilul ei, Alexandru, se dovedeste a fi unul foarte cuminte si ascultator. Vedeta spune ce ii place micutului sa faca zi de zi, ce il bucura, dar si ce il face sa fie agitat si nervos.

“Asta mic a inceput sa fie omulet. Sta in picioare, daca aude muzica se balanseaza, ridica manutele si rade, Ga, ghe, dla, ooo, eh, tralalala, ttttata, mmmmama, nana, uh, ioeaptsnemtahlehale, plimba masinutele pe jos si avioanele pe sus, se enerveaza cand ceva nu ii convine, moare de ras la cucu-bau si a facut tot felul de achizitii pe care am zis sa mi le notez sa le am ca reper si la surioara. 🙂 Nu sunt gravida!!! Zic asa cand o fi sa fie.

In continuare se trezeste noaptea de-‘nspe mii de ori, dar dimineata afizeaza un zambet asa de dulce incat pur si simplu imi trece toata oboseala.
Insa cel mai tare imi face inima sa bata cand vad atat de clar ca stie ca eu sunt MAMA. Mama lui care l-a facut pe el de baiat 🙂 MAMA pentru care s-au scris cantece si s-au facut poezii. MAMA ce e numai una. MAMA doar MAMA. Suna a infatuare, stiu. Si nu doar suna, chiar este. 🙂

 

Alexandru este un copil extrem de vesel si prietenos.

Ramane fericit acasa cu mamaie, se joaca cu buni, cu verisorii lui, sta in bratele matusilor si unchilor, nefiind deloc zgarcit in a le oferi zambete.
Asa ca de fiecare data cand plecam din casa ii spunem unde plecam, il pupam, ii facem tai tai si el ramane fericit si linistit.

 

La intoarcere ne primeste cu un zambet si abia asteapta sa ne arate prin ce aventuri au mai trecut vacuta muuu, catelul ham, soricelul chit si oita beee.
Cred ca este bine ca este asa. Adica asa ne-am dorit si eu si Radu, sa fie prietenos si am si facut demersuri in sensul acesta.
Am fost relaxati si l-am incurajat de fiecare data sa le zambeasca din brate, din carca, de pe picioare si pe unde mai sta el catarat, apropiatilor nostri.

M-am gandit si la momentul in care va incepe gradinita si stiu de la mama mea cat de complicat poate fi de gestionat disperarea copilasului ce plange dupa mami tradatoarea.
Asadar, suntem multumiti ca fie datorita noua, fie firii lui, Alexandru este un copil foarte sociabil.

 

Zilele trecute, insa, ca de obicei, la 8:30 eram la usa gata sa pornesc spre emisiune. Explicat unde pleaca mami, pupacit peste tot, rasete, tot tacamul. Ei, in clipa in care a simtit ca vreau sa il dau din brate, a inceput sa planga, sa ma stranga de gat si sa spuna mmmmmamammma.
Eu incercam sa il dau jos, el statea strans ca o maimutica.
Mai, fetelor, asa fericire rar mi-a fost dat sa simt.

 

E firesc? Adica orice om normal se intristeaza, pleaca suparat si cu inima franta ca a lasat puiul in suferinta. Eu insa am plecat fericita si cu un zambet tamp pe fata ce mi-a ramas acolo toata ziua.

Se intampla prima oara asta. Si totusi…
Ce imatur.
Abia acum am inteles ce imi spunea mama cu niste ani in urma: „cea mai mare durere a unei mame este sentimentul de inutilitate pe care il are atunci cand puiul creste si isi ia zborul”.

Si mi-am mai dat seama de un lucru. Pentru mine va fi foarte dureros cand il voi intarca. Foarte dureros.
In acest moment al vietii mele putine lucruri se compara cu sentimentul pe care il am atunci cand il alaptez. Liniste si dragoste infinita. O conexiune inefabila…

E clar, la ce semne dau de pe acum, nu il voi lasa sa faca revelionul la Poiana cu prietenii. Noooo. Las’ sa stea acasa cu mami, cu tati si cu Ciulica. Ce-i trebuie discoteca, e program frumos la televizor in noaptea dintre ani. :))))”, a scris Adela Popescu pe blogul ei.

Adaugă comentariu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *